Citesc articole pe Facebook şi pe media online care spun că azi se împlinesc 167 de ani de la eliberarea din sclavie a romilor. Se face multă vâlvă. Se organizează de către ONG-uri fel şi fel de manifestări şi se ţin mici conferinţe. Toate în mediul public şi bineînţeles cu bugete alocate din timp. Dincolo de încercarea acesta cu aere de marketing care sună ca “Fuga din robie a evreilor (Pesah) stau şi mă minunez şi eu , de ce noi, oamenii de rând, romii din popor nu facem nimic de ziua asta. Sâmbătă au fost moşii de iarnă şi toate familiile din sat au pregătit mâncare, farfurii, căni şi ulcele. Au fost la biserica , au dat de pomană de sufletul morţilor. Ne-am adunat, am mâncat, am discutat de unul şi de altul. De ce de ziua asta tristă sau fericită ( revin mai jos şi explic) 20 februarie, nu e nimic în “calendarul” nescris al romilor care să spună: sărbătoare cu cruce roşie! Dacă stau bine şi-mi amintesc, mulţi robi romi au fost ai Bisericii, aşa că pe de o parte, aş îndrăzni să spun că nici în calendarul ortodox nu apare nimic…deşi poate ar trebui nu?!…

Revenind la ideea sclaviei. (Doamne ce cuvânt urât…sclav…ţin minte ca în copilăriei era una dintre cele mai dureroase jigniri). Serios? Adică noi , ţiganii, romii, căldărarii, ursarii, lăieşii, spoitorii suntem neam de sclavi? Adică eu mă trag din neam de robi care munceau pentru boieri şi pentru călugări pe degeaba? ( Nu ca acum muncim pe mai mulţi bani!) Bun şi dacă înţeleg eu bine, acum 167 de ani, prin mărinimia boierilor de pe atunci : Kogălniceanu, Russo, Alecsandri, Negruzzi şi alţii, romii care trăiau la curţile boiereşti au fost eliberaţi. S-a dat o lege şi fiecare a primit câte zece galbeni….glumesc! N-au primit nimic doar li s-a spus …eşti liber! Poţi să mergi unde vrei! Du-te cu Domnul…Bani au primit tot boierii, câte zece galbeni de fiecare rob. Dacă aveau vreo trei sute de persoane, au primit o mică avere…Uneori mă întreb, dacă dezrobirea nu a fost de fapt o “combinaţie” guvernamentală de la acea vreme. Ca de fapt boierii care au votat legea aveau şi ei sclavi…şi au votat cum ar fi tot în favoarea lor … ca din sclavie nu s-a eliberat nimeni. Am citit de trei ori “Vasile Porojan ” de V. Alecsandri. Scrie clar acolo ca după o vreme, Vasile s-a întors la moşie şi se ruga să fie primit înapoi în “sclavie”. Cum vine asta? să fie mai grea viaţa înafara “sclaviei” decât sclavia?

Încă nu mă pot hotăra dacă e o zi tristă sau fericită. Ar fi tristă deoarece am aflat că am fost sclavi, amaraţi , chinuiţi, schilodiţi! Aferim! Dar pe de altă parte, ar trebui să ne bucurăm că e o zi mare, am fost salvaţi de la sclavie …am fost eliberaţi, am scăpat de griji!…

Închei cu o idee amară. O şcoală de ţară, un video proiectat cu Ziua Dezrobirii, discuţii şi copii mulţi în sală. Urmează o pauză în care elevi din “comunităţi mulţi etnice” vorbesc între ei…. “Noi n-am fost sclavi!Minciuni. Bunicii mei au fost fierari din moşi-strămoşi. “

Uneori îmi zic că dacă nu ar fi Legea 28/03.2011 , ( să o citiţi, are doar două articole) dacă nu ne-ar obliga…ziua asta ar trece neobservată! Noi n-am fost sclavi…